nu mă uitați, de literă tovarăși,
cerneala mea să cadă-n nepăsare
cuvântul meu din chinuri când răsare
și-o lume de-ntuneric are-n gheară-și.

că noaptea, la a tainelor lăsare
îmi este a tenebră-n foaie iarăși
chiar dacă luna-n valuri pe afară-și
tot țese raza, aducând visare.

fârtat de slovă, ochii îți abate
pe ale mele de nimic hârtii
să îmi cunoști amurgurile toate.

în pieptul meu cuțitul să ți-l știi
nu doar duios ca vorba a-mi străbate
să-mi pună în lectura-ți pirostrii.