agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-10 | [This text should be read in romana] |
Mi-ai prins scoicile de glezne să le port nopțile cu înțelepciune, ca o trenă de viață sfărâmată la fiecare umblet al stelelor. Galaxiile n-ar fi trebuit să poarte nume. Sau măcar de s-ar fi numit ca noi, simplu: Femeia, Bărbatul, Bătrâna, Înțeleptul, Pruncul, Misterul, Câinele, Albatrosul... Așa, am atins nenumitul și ne-am răsucit chipurile spre incognito, goliți de sentimente, dezrădăcinați, rătăcitorii pământului.
Acum port oceanul, cu tălpile uscate, în jurul genunchilor, îl voi duce cu mine, poate că îi voi găsi loc printre alte continente ori voi abandona apele în jurul lanțului de atoli. Mi-e dor să fiu insulă, aș putea să adăpostesc pribegii, nu mi-ar lipsi fecioarele cu ghirlande și nici oamenii pierduți. Și nici tu, corăbier fără naufragii sortite. O vreme nu voi pleca în munți, aștept să culegi scoicile rămase, pietrele de lună, despovărată de valuri să încerc în mine pământul. Nu mai știu cum e să-l iubești, așa, ca pe o arcuire firească a luminii. Amintește-mi când vii, să pot fi aici, uneori iau forme neîntrupate.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy