întotdeauna era vorba de orgolii nedigerabile dar nu spațiul devenea din ce în ce mai strîmt din lipsă acută de imaginație un alt fel de maladie cronicizată pentru care se bătea monedă apa în piuă șaua să priceapă că nu se poate cere exclusivitate pe hamuri un prieten vorbește despre spiritul concurențial ce ține de educație aș putea să-l contrazic nu-mi pasă vreau doar un dram de clemență dinspre lumea invizibilă să mă mîngîie pe frunte atît cît să trec puntea fără să cîntăresc cît se poate cîștiga și cît pierde dintr-o sferă cu asperități de dragul unui joc nevinovat pentru care sîntem atît de liberi cît putem duce cu toată libertatea de a nu pune întrebări de a nu roti cuvintele în manej de a ființa pînă la implozia spontană într-un registru mai înalt (ce nu omoară ne face mai puternici)dar...
caii se împușcă întotdeauna de două ori, nu-i așa, Doamne? cu lumină