agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-20 | [This text should be read in romana] |
O ascunsesem, o pierdusem aproape, o pitisem undeva în memoria îndepărtată a anilor trecuți, o pedepsisem cu tăcerea, voiam să uit de ea, de Adia mea, până când, zilele trecute dede_n m-a găsit, m-a luat la o conversație despre ale spiriduței seri cu povești spuse la radio, făcând ghem din suflețelul Adiei, strângându-l și aruncându-l până la cer și înapoi, puternic de tot, răvășindu-l. Atât de puternic, încât la citirea conversatiei offlineurilor cu dede_n, nu m-am putut abține să nu lansez acum mesajul general al unei spiriduțe «atinse». Dar înainte de asta voi reda o parte din discuție.
dede_n: Sunt un admirator al Spiridutei Adia. Mi-ar face mare placere sa vorbesc cu tine.* Adia: prietenii Spiridutei Adia sunt bine-veniti oricand! dede_ (12/9/05 11:58:58 AM): Multumesc mult! Stiai ca Spiriduta Adia avea pt mine efect de 'nurofen duhovnicesc' dupa o lunga zi de munca? ...pacat ca atunci cand am ajuns si eu, finally, in studioul Radio Renasterea, ea plecase de mult.. Adia: Cine ești, dede_n? dede_n: Sunt un copil fericit care s-a pierdut in lumea Spiridutei Adia! ...adica sunt un copil care intre timp a mai crescut un pic, si acum, fiind mai puternic si mai indreznet, isi ia revansa pt ziua in care Adia a plecat de la radio....si pt toate serile care i-au urmat. E chiar mica lumea! Atunci credeam ca totul a luat sfarsit, ca te-a papat pamantul, dar acum descopar ca nu e chiar asa. Si poate acel aparent sfarsit a fost doar un ghiocel strivit de zapada...intr-un viitor camp de flori. Adela ma cheama. Bine am revenit in lumea ta, bine te-am regasit! Astept vesti....Multumesc! Adia: bine-ai venit!* am plecat pentru ca serile se lungeau într-un fel de pustiu amar în care masini uriase spinoase si negre ma sagetau ghilotinându-mi transant cuvintele dede_n: printr-o coincidenta fara precedent, vineri ai prezentat cartea lui Florin Tupu alaturi de Alina Muraru, care mi-e colega. Am primit prin mail o fotografie cu tine si m-am bucurat. :) Ti-o pot trimite sau poate o ai si tu?* Adia: ești invitata mea la un eveniment care se va petrece tot la Polul Cultural in data de 27 decembrie, am sa-ti dau detalii la momentul oportun!* dede_n : Multumesc din suflet pentru invitatie. Uite ca va veni si ziua in care povestile de la radio vor lua forma comorior lansate la Polul Cultural...ce interesant a evoluat "nurofenul meu' ! Aici eu împreună cu Adia am mărturisit pentru ascultătoarea poveștilor ei, dede_n, secretul nostru. dede_n : Secretul tau il cam stiam si eu... Am ajuns sa te cunosc foarte bine prin intermediul Spiridutei. De la o vreme stiam cand esti suparata sau bine-dispusa, cand ai avut o noapte alba sau cand ai gonit pe Eroilor ca sa ajungi in studio. Sau poate era totul rodul imaginatiei unui copil insetat de prieteni adevarati... dede_n: Acuma, lasand gluma la o parte, vorba ta, sa stii ca eu NU am glumit cand ti-am zis ca sunt copil...de aceea, bucuria de a-ti fi invitata la acea lansare e usor intunecata de o teama aparuta din senin...oare nu o sa te superi cand o sa constati ca poate nu sunt asa cum ma vedeai tu? Adia: Nu am nici un fel de imagine a ta, am doar cuvintele tale. Dar să știi că la fel te-aș primi chiar dacă ai avea 10 sau 80 de ani. Nu ma intereseaza si nu stiu cum arati, tu mi-ai vorbit direct din suflet iar pentru mine nu au contat decat cuvintele tale.* dede_n: Astept cu nerabdare sa ne intalnim....mi-a trecut teama! dede_n (12/16/05 10:47:31 AM): Acuma insa a venit vremea sa afli...am vrut sa-ti fac o bucurie si sa-ti multumesc pentru toate emisiunile tale. A fost o perioada luminata a copilariei mele...cand voi fi de-adevaratelea mare si o sa-mi aduc aminte de copilarie, de Adia o sa-mi amintesc! Cred cu convingere ca pentru multi copii ai insemnat mult, si poate mai sunt si altii ca mine...care inca tanjesc dupa povestile Spiridutei. Au fost copii care mă ascultau zilnic, copii care m-au invitat la ziua lor de naștere, copii cărora l-am promis și l-am adus pe chiar pe Moș Crăciun la radio în direct, copii care m-au găsit acasă dormind în pătuc, copii care m-au desenat, care mi-au spus cât de mult mă iubesc, copii care mi-au propus să facem o revistă a noastră, copii care m-au așteptat la ieșirea din emisie, taximetriști care m-au adus în fugă și fără să accepte onorariul, la studio, părinți care m-au sunat să-mi spună că-mi așteaptă poveștile și vocea în fiecare seară, cu drag, copii care mi-au trimis ilustrate, a fost Helsinia, Andreea, Iulia, Dadi, Răducu, Andreea, Cosmin, Gabriel, Tabita, Wilhelm, Diana, Adriana, Raluca, Daniel, Adrian, Andrei, Ștefan și mulți alții au fost copii-vedete, copii talentați, au fost coruri minunate, trupe de teatru, au fost sute de urechiușe așteptându-mă pe unde, sute de suflețele adormind și de inimi vibrând la unison alături de poveștile mele, numai eu n-am mai fost, dezertând cu greutate și durere de la întâlnirea de fiecare seară cu voi. Au fost scrisori, compuneri, eseuri, desene, picturi și o grămadă de copii talentați alături de mine. Au fost concursuri, a fost inima mea pentru voi, au fost seri dupa seri cand in drumul de pe Eroilor catre acasele mele cantam cine mai stie ce cantecele, de bucuria intalnirii voastre pe unde, prietenii mei! Dragă dede_n, Adela (nici nu puteai avea un nume mai frumos), ai fost și tu, iar eu aș vrea să-ți cer iertare ție și tuturor copiilor care n-au mai găsit-o pe Adia și să-ți mulțumesc pentru îndrăzneala de a mă fi căutat și găsit (fără intermediari). Aș vrea să-ți spun că și pe mine m-au părăsit la un moment dat o mână de copii, vreo 12 la număr, care în clipa întâlnirilor cu ei, se cățărau pe mine, mă doborau de pe picioare, cu îmbrățisări, pupicuri și toată dragostea lor. De ce m-au părăsit, n-am să știu niciodată. Decât că i-am făcut pe fiecare dintre ei spiriduși, călătorind împreună, departe, până în Franța și înapoi și care apoi m-au uitat. Oare e ușor sa uiți asta? Cunosc sentimentul părăsirii și regret. A mai fost un concurs sugerat de copii, care se numea, «Cum arată Spiriduța Adia ? » Cele de sus sunt o parte dintre desenele voastre. Adia:cum m-ai gasit? dede_nistor (12/16/05 10:33:47 AM): Te-am gasit usor...internetul asta e mare facator de minuni. Dar puteam sa te gasesc in mii de feluri. Acum, de cand am crescut, au inceput sa se inmulteasca relatiile('ca sa nu le zic 'pile'). Le am pese tot....la Radio Renasterea, in fiecare sectie a Facultatii de Litere, la Puck...Dar am vrut sa ajung la tine fara intermediari. Puteam sa o fac inainte, pe vremea cand "spuneai la radio povesti'. Dar am asteptat sa vad daca efectul pozitiv al Spiridutei va avea durata. Si imi era din nou frica si atunci... plus ca preferam o prietenie cu aripi intre noi, de care tu habar n-aveai. Adia: Și mie mi-e teamă să nu te dezamăgesc dede_n, dacă nu m-ai văzut, te-as fi pus și pe tine să-i desenezi Adiei portretul (cel de spiriduță sau cel al cuvintelor, înaripat). Dragă dede_, te aștept cu drag în locul întâlnirii noastre, dar am și eu o surpriză petnru tine. Verișoara mea din Canada, pe nume Codru, o la fel de iubitoare ascultătoare i-a făcut Spiriduței câteva CD-uri cu poveștile spuse la radio. Cu toată dragostea mea, unul te așteaptă pe tine! _____________________________________ ravas de la Adia cea ravasita am plecat pentru ca serile se lungeau într-un fel de pustiu amar în care masini uriase spinoase si negre ma sagetau ghilotinându-mi transant cuvintele am plecat cu povestile în spinare, cu mari de lacrimi ascunse-n trasurica, cu miile mele de voci ciocnindu-se sugrumate pe dinlauntru am plecat alergând am plecat plângând în sus cu fruntea spre cer si cu povara lipsei ascultarilor voastre rapind serilor linistea si balsamul vocii ca o plapuma de matase întinsa peste oras am plecat poate las am plecat si de-atunci am visat mânute, suflete, ochi si urechi de ascultat m-ai gasit în cel mai ascuns colț de suflet mi-ai trimis o fotografie cu mine, eram eu la un pol de oras îmbracata în haine stranii, de femeie ma înconjurau un brat de pasari si de idei iar glasul mi-a devenit din nou fierbinte noroc ca nu m-ai auzit pentru ca tie m-as fi tradat tu, cea care mi-ai învatat din intonatii voalate secretul între timp era sa ma înghita pamântul am sa ma întorc undeva într-un alt palat asa sunt eu dar mi se întâmpla adeseori sa plec atunci când iubesc prea mult acum ca m-ai gasit poate ca a venit vremea să mă întorc și vremea ca de data aceasta eu să vă ascult _____________________________ -dialogurile cu * sunt citate din memorie pentru ca am pierdut offlineurile respective. -desenele apartin copiilor ascultatori ai povestilor in perioada 2001-2003 si reprezinta "Portretul Adiei" |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy