Iti scriu o scrisoare, poate ai s-o arunci, sper ca nu te deranjaza ca am indraznit sa scriu, pe vremuri scriam lucruri frumoase, scriam pe foi de hartie din bambus cu petale de hibiscus, era la fel de importanta foaia pe cat de important era continutul. Acum parca si-au pierdut si cuvintele ecoul lor obisnuit, totul suna a gol, nu ma mai asculti, poate reusesti sa vezi, sunt cuvinte care vin de dincolo de mine, lucruri pe care trebuie sa le impart cu tine, pe care nu le vad la fel de frumoase daca nu le privesti si tu, daca nu le critici, daca nu le despici sensurile si le mananci samburii. Din cand in cand mai spun cate ceva, desi nu indraznesc, dar spun o banalitate, si-as vrea sa spun un discurs intreg, sa spun ce-as spune cu un sarut, dar mi-e frica sa te-ating, ce-as spune cu o strangere de mana, dar mi-e palma rece.

Hai da-mi mana sa te duc la Paris Panam, am ajuns acolo din intamplare, cand am intrat mi-am inchipuit ca e un loc obisnuit, cu mult fum, cu galagie si scaune incomode. E liniste acum in jurul meu, as putea sa-mi amintesc cum era, racoare, scaune incomode (cum ma asteptam), pereti goi, din loc in loc lipite cateva stelute. Un loc sumbru la prima vedere. Pe un perete se proiecta un film vechi cu Gerard Depardieu, era atat de tanar, atat de tanar incat iti venea sa plangi cand te gandeai cat de repede si necrutator trece timpul. A venit la un moment dat si Barmanul, un tip singuratic, foarte ciudat, parca venit din spatiu, cu o privire stravezie, imbracat de doamne’ajuta, modest in gesturi si timid, tacut… a adus meniurile. Sunt in franceza, poti bea exact ce se bea in baruletele din Paris, acolo unde pentru ca e mai ieftin toata lumea sta la bar si e zgomot si se urla la meciuri si poti bea ceai de portocale cu scortisoara dar se vor uita toti la tine ciudat, si-atunci preferi o bere, preferi panaché –ul sau un demi citron: 1 verre de bière blonde 1 rasade de sirop de citron, sau pentru domnisoare, ceva mai dulce demi pêche : 1 verre de bière blonde 1 rasade de sirop de pêche. Iti vine sa crezi, toate astea se beau la Paris Panam, un strop de bar parizian in centrul Brasovului si nimeni nu stie de el.

Dupa Gerard Depardieu a urmat un concert Pink Floyd locul incepea sa devina din ce in ce mai ciudat, acordurile te strapungeau ca un fior, pana in varful degetelor, pana in varful gandurilor, pana in miezul emotiilor. Un loc potrivit pentru un strip tease al sufletului, pentru o clipa de sinceritate dura si cruda, pentru lacrimi si dragoste, un loc pentru marturisiri frumoase, pentru evocarea imbratisarilor infinite. Un loc care te face sa-ti doresti timpul inapoi, sa-ti doresti sa te blochezi intr-un moment si sa nu-l mai depasesti, un loc ce te face sa-ti amintesti cine, cand si cum te-a strans in brate cand te-ai intors acasa, cum nu ti-a mai dat drumul, cum ii mirosea clavicula a cald si a liniste si a siguranta, cum ii sclipea privirea a suflet pierdut, cum se regasea in vibratia palmei tale pe obrazul lui.

Nu se vede nimic pe geam afara, nimic, dar eu stiu ca e o iarna inghetata care ma asteapta afara, asteapta o zapada tasata care scartaie sub bocanci, un ger intepator si o placere infinita si greu de explicat, o placere a inghetului si a sufletului refacut si plamadit in prima ninsoare cu fulgi mari si nebuni. Iata cum imi pun sufletul in palmele tale facute caus, iata cum plang de fericire ca iti pot explica ce-am simtit, ce-am vazut, cat de mult mi-am dorit sa fii langa mine, cat de tare se simtea atmosfera de bar parizian si cat de tare si dureros se simtea lipsa ta, din peisajul care ma misca, lipsa interpretarilor tale, lipsa indiferentei ce mascheaza sensibilitatea duioasa si gingasia fina si placuta care ma emotioneaza pana la lacrimi uneori. Iata strip teas-ul sufletului meu in fata simturilor si emotiilor tale. Iata Paris Panam-ul asa cum l-am vazut eu atunci, cand imi era dor… si cum il vad acum, cand ma darui pana in cel mai mic amanunt. Si iata-ma pe mine in palma ta, un fulg ce tocmai s-a topit…


Iar acum sfarsesc, mai jos m-am iscalit, am inchis plicul cu grija si l-am pus in sertar.
Nu-ti trimit niciodata scrisori dar iti scriu sute… in gand…

Maceasa
Brasov 2006