ce de mai durere bântuie prin mine
târându-se scârțâind pe la colțurile ochilor

am zis că scap de ea
și-am dat-cu capul de hârtie
oasele scrâșnesc alb
acum am două dureri
una împachetată în celuloză
cu ștampilă de post-restant expirat
pete de cerneală uscată
rupe rupe tot aruncă resturile pe geam
durerea mea
jumătate din ea în milioane de confeti
infestează lumea