agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3013 .



Acel râu fermecat
personals [ ]
pentru Doamna Amalia

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Alberto M. Popesco ]

2007-06-27  | [This text should be read in romana]    | 



E orb. De ce mi-ar fi milă de el?! Nu-l cunosc, nu mă cunoaște. Mergem împreună de câteva stații. Poate o să mai mergem câteva. S-au așezat alături de noi iar el mi-a zis cu voce joasă că e cald. M-am uitat mirat pe geam. Am replicat că e foarte cald. Apoi n-am mai zis nimic, nici eu, nici el. Știa că-l privesc. Mâinile sunt umede. Privirile ni se întâlnesc în acel punct din cotidian unde totul este posibil.
-Vrei ochii mei?
-Undeva, departe, este un râu fermecat, dacă te speli pe ochi dimineața pe răcoare îți poți recăpata vedere.
-Ha-ha! Bălării. Era o întrebare simplă, se răspundea cu da sau nu...
-Nu, merci. Merg spre acel râu.
Tăcerea inundă subtil distanța dintre noi. Ne camuflăm sentimentele sub tone de apă de mare, sărată și pline de calamari fantomatici.
-Mai e mult?
Tac, știu că nu există nici un râu fermecat. Întrebarea mea a fost de prisos. Tăcerea lovește cu zgomot toată deșertăciunea din viețiile noastre.
-Nu, nu mai e deloc mult.
Nu pot decât să privesc pe geamul autobuzului roșu. Trecătorii defilează prin fața mea, plini de viață și mâncând înghețată pe băț.
-Ai vrea să... Tac, e întrebare stupidă.
-Nu, nu vreau.
-Știi, când eram mic uram copiii care erau roșii în obraji?!
-Te cred, e normal.
-Și totuși, nu vrei ochii mei?!
-Ești drăguț. Foarte drăguț. Trebuie să te refuz. Ce te-ai face tu fără ei?
-Mă descurc, sunt atrenat. Râd, râd mereu de poantele mele de șantierist.
-Știu. Trebuie să cobor, mi-a făcut plăcere.
Nu-l privesc în ochi, deși îmi caută cu stăruință privirea.
-O zi bună.
Se ridică de pe scaun. Femeia care-l însoțește îmi face semne din mâini că e nebun.
O scuip cu patimă, între ochi.
Acum îmi pasă, chiar îmi pasă.
Cei 2 se pierd în mulțimea veselă de pe stradă.
Trebuie să cobor și eu. Însoțitoarea mea îmi spune să am grijă că e o treaptă chiar în fața mea.
-Mulțumesc Amalia, mulțumesc mult.
-Pentru nimic Alberto, pentru nimic.
Ne pierdem în mulțimea veselă care mușcă cu dinți cariați din cotidianul acesta subtil și sângeros.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!