mi-ar plăcea să pot spune că a fost doar un test
dar nu pot
starea se deteriorează vizibil de la o zi la alta
cum ți se ia pielea după două săptămâni de mare la ore mici
se văd cioturile oaselor
obiectele nu mai vor să rămână prinse în mâini
decorul se împrăștie se adună ca un puls în retină
cutiile cu pastile se înșiră cuminți pe pervaz
pe pragul ferestrei dintre odăi
pe masa din bucătărie
pe birou
neutre și pașnice ca o promisiune făcută cu jumătate de gură
cora îmi spune să nu disper
cora spune că poate fi doar o criză
cora știe că dacă apuci să aduni patruzeci de ani ai scăpat
dar eu am adunat doar jumătate
mi-e dor de mama
o invidiez pentru că nu știa ce o așteaptă și nici n-a apucat
pentru că mama ei a scăpat și are mâinile obrazul sânii brăzdați de istorie
e harta unei supraviețuiri
inconștiente
pentru că demult oamenii nu știau ce se întâmplă cu ei și dacă plecau
repede se consolau că atât le-a fost ața
michal șade în colț mă privește perplex notează parole de cont
scrâșnește din dinți crede că nu îl aud speră să nu fie nevoie de el
el nu a tremurat niciodată
el nu a gândit niciodată
el adună culoarea și reface lumea din ea
pe fâșii de parcă ar îmbrăca o mumie
adela e liniuța oblică din semnătură
adela e o piele franjurită
adela va găsi un remediu sub tastă

mi-ar plăcea să pot spune că a fost doar un test
că îmi place să cochetez cu moartea
că sunt un pic schizo un pic mai mult
că am citit prea multe despre chorea
că tremur de frig că mi-e foame că am fumat prea mult weed
că am luat pastilele invers

dar totul se deteriorează și filmul e pus pe fast forward
îl simt pregătit să se rupă

dar nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac
poate de țipătul meu se sperie îngerii
și pleacă singuri trântind ușa
zilnic măcar până mâine

_______
Copyright Adela Setti