dansam imperceptibil. sub pielea mea era sâmbătă seara. carnea mea era în ultimul hal de exaltare era în plină sărbătoare a miezului. ca un câine maroniu care latră și dă din coadă și habar n-ai de ce, deși ești stăpânul lui.

în rest era liniște. nu se observa mare lucru. C tăcea necontenit. tăcerea lui e ok. mi-a spus asta de la bun început, ca să știu.

până la urmă am lăsat loc tristeții mele obișnuite. era marți. lumea se culcase de vreo oră. șoseaua era un șarpe. îl pândeam din fereastră. știam că mereu își lasă pielea acolo și pleacă.