se simțea stăpân
peste închisorile timpului
deși nu fusese niciodată
prizonierul vreunei iubiri

ca un mercenar
își înălța câte-o casă în suflet
sanctuar
pentru fiecare clipă de fericire
ce-l năpădea

cândva l-am iubit
doar pentru felul
în care închidea ușa în urma noastră

l-am lăsat privind peste gratii
cu cîteva emoții de rezervă în buzunar
așteptând să se îndrăgostească
de o femeie cu nume sfânt