Pornit pe-al vieții nou făgaș
și drumuri cu destine scrise,
mă aflu, monstru ucigaș
ale-nceputului meu vise.

Spre viață intermediar,
postat-ai pântecul de mamă.
Cu-ntâiul pas în calendar,
prima mea noapte se destramă.

Hrăzindu-i vieții mele rostul
de-a le-ntrona pe toate-n suflet,
îmi dai în Tine adăpostul
și labirinturi pentru umblet.

Calc apăsat peste pământ,
pătrund oglinzile de ape,
iar aerul îmi e veșmânt
cât Duhul Sfânt îl simt aproape.

Învață-mă, Fiule Sfânt
ce să aleg, cum să mă rog,
nu doar prin pilde, ori cuvânt,
sau prin porunci din decalog !

Lumina Ta vreau să mă soarbă
din tril înalt în zbor spre soare,
din firul mătăsos de iarbă,
răspuns la marea întrebare.