ma trezesc dimineata,
soarele intra pe geam si imi arde fata
ma gndesc...
imi fac planuri,
de viiror,
dar e ceata.

ma doare ceva,
as vrea sa stiu ce...
dar nu imi mai stiu nici propiul nume,

e greu sa respir,

sunt grea...
mai grea ca un munte.

si barele custii in care am fost inkisa,
sunt reci...

ma doare...
ma doare tot corpul
ma doare in mine
ma doare ceva dar nu prea stiu ce

stau..
stau ghemuit aintr-o cutie ,
de chibrit...

sangerez in vene abundent,
rapid....

deschid ochii...
mi se face frig...


ma uit in jur...
dar nu vad nimic

e intuneric...
in bezna totala aptind un chibrit..

in linistea crunta..
aud un ...
nimik,

era doar flacara ce ardea acel bat de ghibrit

incerc...
ma uit in jur,
dar nu vad nimik...


e frig...
inghet fara sa simt..

transpir..
de frica de teama...
dar nu eu..
ci aburul din jur se transforma...
in apa,
picaturi mari ce-mi inunda vederea
spre orizont..
dar oricum e inexistent...
si doare
ma doare fiecare picatura de apa ce se izbeste de acea platforma neagra aproape inexistenta ce se afla sub mine
pic...
pic...
pic...
asa plang picaturile..
urla de durere cnd se izbesc de sol
dar pe ele cine le aude?!
nimeni...
pic..
pic..
pic...

totul e mut..
torul e surd..
inexistent,

involuntar clipesc...
iar intr-o fractiune de secunda
realizez...

chibritul...
sa stins...
iar eu....
sunt in continua cadere

nu!
nu cad...
plutesc..

si nu mai stiu nimik de nimik..
descriu ce traiesc...
in jurul meu e liniste nebuna e frig
intuneric bezna
si..

si simt..
ca ma doboara o boare de vant polar

si-ntr-o clipa realizez...
sunt acasa...
aici traiesc...

traiesc...
intr-un infinit abis ..
in intuneric...
in lumea umbrelor uitate ce au fost oameni alta data...
traiesc in gol
in unul infinit...
plutesc.

ma seaca...
ma seaca de vlaga..
ma sfasaie..
ma spinteca ma doare
un infinit ecou si intuneric...
o liniste surzitoare
si...
un zgomot mut.
iar eu...
eu dispar...
ma transform ..
ma evapor din ce in ce mai mult...


inca putin si voi disparea
de tot!