Lumina dimineții nu se zărește încă
Iar în tăcerea nopții se-aude un lătrat
Ce amintește, parcă, de-un cântec vechi din sat
Pe care la botezuri bătrânii îl descântă.

Sunteți în așteptare cu fiica lângă voi
Visând la clipa-n care va fi cu voi al doilea
Chip de înger dornic iubire să vă dea
Și să vă însoțească pe drumuri vechi de nea,

De bucurii și lupte, de împliniri și jale
De vise sfărâmate, de fericiri pe care
Toți patru le trăim, dar cu privirea-n zare
Sau în pământul care ne mai suportă, oare ?

E timpul să-nțelegem că am ales să fim
Noi stele zămislite din bucurii și chin
Și nu întunecate umbre care-ar vrea
Să ne îngroape-n beznă și să uităm de stea.

Să ne trezim odată și să culegem flori
Din cerul veșniciei înveșmântat în nori
Ce-ascund sub a lor haină, ca într-un tainic vis
Doar pulberi vii de stele culese din abis.

Cluj-Napoca, 22 februarie 2005