agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-14 | [This text should be read in romana] |
A fost odat’
Ca niciodat’, Că de n-ar fi, Nu s-ar mai ști, Un Făt-Frumos, Numit Hristos, Și-al său dușman, Numit Sătan. În Ghetsimani, Cu mii de ani, Cest Făt-Frumos Numit Hristos, La rugă stând, Încet plângând, Oftând șoptea: - Tătâne-meu , Bun Dumnezeu, Păhar mi-i da Iar eu l-oi bea, Dar de-i dori, Binevoi, De-a nu îl bând Până la fund, Că-i tare-amar Și trist păhar. Iar Făt-Frumos, Numit Hristos, Se închină, Se ridică, La ucenicii lui plecă, Dar toți dormea. El se-ntrista, Capu-și pleca Și blând ofta: - Tătâne, fie voia Ta! Și se-ntorcea De se ruga Cu glas de foc În acel loc, La Ghetsimani, Cu mii de ani. - Tătâne bun, Un gând să-ți spun! Păhar mi-i da, Iar eu l-oi bea, Dar dac-ai vre, De-i dispuné, A-l îndulci, Să-l pot primi, Că-i tare-amar Și trist păhar. Cest Făt-Frumos, Numit Hristos, Iarăși pleca, Încet plângea, La ucenici mi se ducea. Ei tot dormea, El se-ntrista, Capu-și pleca, Cu foc ofta: - Tătâne, fie voia Ta! Mi se ducea, Iar se ruga: - Tătâne drag, Eu voia-ți fac. Păhar mi-i da, Iar eu l-oi bea, Cum ai dori Eu l-oi primi, Da-i tare-amar Acest păhar. Apoi pleca Și lăcrăma, La ucenici mi se ducea Trist le spunea: - Acum dormiți, Vă liniștiți, Iuda de va, M-a săruta, Prins m-oi lăsa, M-or judeca, Tătâne, fie voia Ta! Trii încercări voi mai avea Cu-al meu dușman, Viclean Sătan. Povestea va Și noi cu ea. Pân’ s-a sfârși, Tăt ar mai fi. Cest Făt-Frumos, Numit Hristos, Și-al său dușman, Numit Sătan, La judecare, Mi se luptare, Cu arme tare. Prima-ncercare. Căci cel Sătan, Fricos dușman, Pe marne-mi sta, Mi-i lingușea, Sinedriul tot de-mi ațâța. Anna-mi grăia: - Tu, pui de lele, Păcate grele! Martori curați Ce mi-au aflat, Ce-au ascultat! Te-ai lăudat, Cel templu mare, De-am dărâmare, 40 de-ai Solomon sta, Și tu-n trii zile, Ni l-ai zidire? Dar Făt-Frumos, Numit Hristos, Mâlc îmi tăcându. Și ei mințindu, Mi se-ațâțară De-l acuzară: - Tu, pui de lele, Păcate grele! Templu-mi zidire Numa’n trii zile! Ce mi-au aflat, Ce-au ascultat, Martori cinstiți! Te-ai fudulit, C-ai fire crai Peste iudai! Dar Făt-Frumos, Numit Hristos, Tăt îmi tăcea, Căci ei mințea. Caiafa mândru se-oțăra: - Tu, pui de lele, Păcate grele, Templu-ai zidire, Numa’n trii zile, Fire-mi-ai crai Peste iudai! Martori curați Ce mi-au aflat! Ce-au ascultat, Te-ai îngâmfat, C-ai os domnesc De cel ceresc. Iar Făt-Frumos, Numit Hristos, Iată-mi vorbea, Și-mi confirma: - N-oi spune ba, Am os domnesc, Din cel ceresc, Și de-oi pleca, De m-oi ducea La al meu Tată, În a Sa dreaptă, Mă voi afla. Jurii-mi uimea, Se mânia, Haine-și rupea, Că el hulea, Mi-l hărăzea, La chinuri mari, Cu cei tâlhari. Cest Făt-Frumos, Numit Hristos, Pe cap cu spini, De sânge plin, Ei mi-l trimise, De-a se decise, Mândrul Pilat. Dar cel Pilat, Falnic bărbat, L-a cercetat, Mi s-a mirat Și i-a-ntrebat, Căci îl găsea nevinovat: - Pe cine ați vreare A vă scăpare? Pe cest Hristosul, Nepăcătosul Au pe banditul, Nesăbuitul? Poporu-ndată mi-a grăitu: - L-acest Hristosul Ne-i dare osul, La cel tâlhare, I-ei da iertare. Dară Pilat, Cap cumpătat, Mi s-a mirat, Iar i-a-ntrebat: - Pe cine-ți vreare A vă scăpare, Pe cest Hristosul, Nepăcătosul, Au pe banditul, Nesăbuitul? Poporu tare mi-o strigatu: - L-acest Hristosul Ne-i dare osul, La cel tâlhare, I-ei da iertare. Dară Pilat, Mult s-a mirat, Iar i-a-ntrebat: - Pe cine-ați vreare, A vă scăpare? Pe cel banditul, Nesăbuitul, Au pe Hristosul, Nepăcătosul? Poporul mult s-o mâniatu: - La cel tâlhare, I-ei da iertare. L-acest Hristosul Ne-i dare osul, De-a nu mințire, De-a nu hulire, Că-i os domnesc, De cel ceresc, Că iaste crai, Peste iudai, Templu-mi zidire, Numa-n trii zile. Iară Pilat, Falnic bărbat, Om cumpătat, Mult mi-a oftat, De mi-a scăpat Putred bandit, Nesăbuit, Mult mi-a oftat, De-a condamnat Nepăcătos, Pe cest Hristos. Poporul mult s-a bucurat, Numa’ Sătan, Viclean dușman, Mi se-ntrista. Că Făt-Frumos, Numit Hristos, De sta tăcând Doar suspinând, Păcatul lumii el luând, Mi-l învingea, Mi-l biciua, Pe cel viclean Numit Sătan. Prima-ncercare-mi trecea. Iar cu poveste, Că tăt mai este, A doua probă mi-o pornește. Cest Făt-Frumos Numit Hristos, Dară l-au dus, De mi l-au pus Pă cruce sus. Cu cuie groasă, Mult dureroasă, Mi l-au țintit, L-au pironit. Cu doi tâlhari, La jafuri, mari. La stânga sa, Tâlhar stetea, Și-așe-i zicea De-l ocăra: - Măi Făt-Frumos, Numit Hristos, Mi-ești os domnesc, De cel ceresc? Neîntinat, Făr’ de păcat, Cu tată-n ceri, Nici că-mi cobori, Stai să suféri? Au nu mi-ai fi Din os domnesc De cel ceresc Și-am suferi Cu toții trii. Hristos tăcea Mult suspina: - M-ai părăsit, Tătân iubit, Dar facă-se cum ai voit! La dreapta sa, Tâlhar stetea Și-așe-i zicea De-l apăra: - Măi Făt-Frumos, Numit Hristos, Din os domnesc, De cel ceresc, Eu pătimesc, Dar drept pățesc, Iar tu, curat, Nevinovat, Înduri ca noi, plini de păcat. Te-i duce-n ceri La cât suféri. De n-ai uitare, La tine-n rai Unde-o sa-mi stai Slugile tale, Ne-am bucurare. Atunci Hristos, Cest Făt-Frumos, Se-nduioșa: - Raiul chiar azi mi-l vei avea. Deci mi-l ierta. Apoi Hristos, Cest Făt-Frumos, În sus privea, Și-așa-mi grăia: - Tătâne drag, Nu știu ce fac. Știu, m-au bătut, M-au umilit, Iar vină nici că mi-au găsit, Să nu îi cerți, Te rog să-i ierți. De-am suferit, Eu cu Sătan m-am răfuit. Clip-a sosit, În mâna Ta, Duhul mi-oi da, Tătâne, fie voia Ta! Și mi-a murit. Trii ceasuri ceriul s-a-nnorat, Când Făt-Frumos, Numit Hristos Duhul și-a dat. Catapeteasma mi s-a rupt, Sfinți mi-au ieșit de dedesupt, Iară Sătan, Viclean dușman, Îmi tremura, Se spăimânta, Căci Făt-Frumos Numit Hristos, De mi-a-ndurat Și mi-a răbdat, El cu Sătan mi s-a luptat Ca să ne scoață din păcat. A doua probă îmi trecea, Și lui Sătan, Fricos, viclean Doar lupta dreaptă-i rămânea. Tăt cu poveste, Deci tăt mai este, Pân’ să sfârșește. A triia încercare-mi este. Deci Făt-Frumos, Numit Hristos, La iad ajunse, Și îmi pătrunse. Chiar la Sătan Fricos dușman, Că-mi tremura, Mi se temea, Dar mi-l momea Pe cest Hristos. - Alei, Făt-Frumos, Craie Hristos, Ce te-aș ținea, Dac-aș putea, În Iad să-mi stai, Iar nu în rai. Mult mi-ar plăcea, M-aș bucura De-ai rămânea De-am conducé. Echipă bună am făce! Dară Hristos îi răspundé: - Sătan, Sătan, Viclean dușman, Am suferit, M-ai chinuit, Am îndurat, Te-am biruit. Vreau ce-am pierdut La început Prin vicleșug. Pe patriarhi, Pe sfinți, ierarhi, Duhul lor vrai S-ajungă-n Rai. Sătan bocea, Se milogea: - Alei, Făt-Frumos, Craie Hristos, Nu ți-au greșit, Nu te-au hulit, Și-n loc să-i cerți, Tu încă-i ierți? Ce te-aș ținea, De mi-aș putea, În Iad să-mi stai, Iar nu în rai. Mult mi-ar plăcea, M-aș bucura De-ai rămânea, Iadul pustiu de nu-mi mai sta. Dară Hristos îi răspundea: - Sătan, Sătan, Viclean dușman, Am suferit, M-ai chinuit, Am îndurat, Te-am biruit. Pe patriarhi, Pe sfinți, ierarhi, Duhul lor vrai S-ajungă-n Rai. Și că-mi crâcneai, La tăți cei oameni, Ura de-o sameni, Mi-am și uitat De-ntăi păcat, De-Adam purtat. Sătan bocea, Se milogea Mult îmi scâncea: - Alelei, Făt-Frumos, Craie Hristos, Nu ți-au greșit, Nu te-au hulit, Și-n loc să-i cerți, Tu încă-i ierți? Ce te-aș ține, De mi-aș pute, În Iad să-mi stai, Iar nu în rai. Mult mi-ar plăce, M-aș bucura De-ai rămânea. - Sătan, Sătan, Viclean dușman, Am suferit, M-ai chinuit, Am îndurat, Te-am biruit. Pe patriarhi, Pe sfinți, ierarhi, Duhul lor vrai S-ajungă-n Rai. Iară la oameni, Ura de-o sameni, Mi-am și uitat, De-ntăi păcat. Și că-mi crâcneai, Cei mulți îi vrai S-ajungă-n Rai. I-oi învăța, Mi-i curăța, Iară de-așa, Numa Io mi-i judeca! Doar Io mi-i cad Să-mi ardă-n iad, Mult să mi-i iart. Iar de-ai mai vrii A-i ispiti, N-ăi mai putea, Ci ți-oi lăsa, Doar vârful cozii, Nu-mi plângă plozii, Doar vorbe-ascunse, Plozii te-alunge, Ca și pă muște. Iară Sătan, Viclean dușman, Se supunea, Nu mai crâcnea Că mult perdea De-mi mai grăia. A triia probă îmi trecea. La poartă la iad se ducea, De-mi deschidea, Mi-i libera, Pe sfinți, Părinți Și se-mbufna, Din dinți cu patimă scrâșnea. Iară Hristos Cest Făt-Frumos, îmi biruia Și-mi înviia A triia zi. Împărăție-mi dobândi, Împărăția Ceriului, Bucuria cleriului. Crăimea Raiului, Mila poporului. Iar noi tăți ne-am bucura, Că-n dâns-am pute intra, La Împăratul Hristos, Să ne fie dă folos. Și-om făce masă frumoasă, Fie zîua veseloasă! Povestea tăt-am depănat, Mulțumim c-ați ascultat, Trii fire de busuioc Să vă umple cu noroc. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy