S-a dezbrăcat somnul de mine...

M-am trezit din tine
și am alergat cu nerăbdare
spre visele tale...

Mi-e frig și aș vrea
să mă pot întoarce din nou
în noi,
însă
nu știu dacă și
tu ți-ai dori
ca palmele mele să îți fie
mîngîiere dulce
pe clavicula arzîndă...

ÃŽnainte te iubeam
și nu mi-era teamă
să năvălesc în gîndurile
tale...

Cînd îți spuneam că te iubesc
îmi împleteam visele
în cuvinte care se strîngeau
ca un univers de foc în ochii tăi
și știam că tu erai eu...

Că amîndoi eram unul și
că niciodată nu vom lăsa ceața
să ne acopere ca o pleoapă
uriașă iubirea...

Iartă-mă, iubirea mea!

Îți vor naște valurile furtuni
și soare...

Din ce am fost eu...
se va naște doar uitarea!