O singură dată am îndrăznit
să privesc înăuntru,
Precum hoțul am pătruns
în locul ce-mi aparținea
Era gol? Nu, era ruină

Ce? N-am dreptul să greșesc?
Să calc peste orice principiu
și să mă bucur?
Mi-e greu sa inființez o graniță
între ceea ce am și ce am avut

Și dincolo de vidul ce-mi impresoară
spațiul vital trăiesc...
Cu spaimă și cruzime aștept
clipa ce v-a veni.