sunt oarbă și nebună ca un liliac.

mă agăț cu ghearele de cer.

casele plâng întoarse în pământ.

aerul e întunecat și isteric.

am puls.

cineva mă întreabă de tata. numele lui părăsit e scris pe o poză veche. el în halat alb zâmbind.

simt cum îmi cresc unghiile și părul. celor morți le mai cresc unghiile și părul un timp.

tata era foarte cărunt. alb.

timpul se termină prea repede. înainte să înceapă.

nu-mi mai e teamă că sunt nebună. lumea toată e nebună dar nu poți vedea totul. vedem părți mici de normalitate. asta ne calmează uneori.

liliecii nu plâng până varsă.

liliecii nu se îneacă în vis.

liliecii se înfig în părul alb și lung al tatălui meu.

am învățat pe de rost câteva formule de politețe. mi-am asigurat o umbră de normalitate. am ascuns că scriu poezii. am ascuns cât am putut.

am puls. nimeni nu mă trezește cu forța. somnul meu pare normal. ritmul meu normal. îmi țin cât pot respirația ca să nu expir toată lumina din mine.

liliecii nu plâng până varsă.

mă izbesc de singurătate. habar nu aveam că-i acolo.

înlocuiesc o slăbiciune cu alta. toate simțurile rămân vii. e o comă a miezului. exclusiv. creierul meu stă să plesnească.

liliecii presimt astfel de lucruri. nu-mi mai e teamă că înnebunesc. am puls.