am alergat până la epuizare
blocurile mi se păreau niște oameni giganți
am alergat desculÈ› prin ploaie
dar cineva gemea de durere
în gâtul meu

mi se întâmplă de cele mai multe ori
să nu îmi amintesc cu cine am vorbit ultima dată
nu mai sunt un simplu om
de fiecare dată când mă privesc în oglindă
nu văd nimic

te aștept să vii și tu lângă mine
doar, doar se va muia pământul

mi-am îngropat de viu palmele
în sfârșit am reușit să termin ceea ce am început
aștept să văd dacă mâinile mele vor tremura de frig
ca să pot să aflu dacă pe ușa casei tale voi găsi
sânge

eu încă aștept să mă înalț la cer viu.