mă cunoști sunt eu cea care în urmă cu mult timp purtam cu mândrie cravata de pionier o primisem cu un an mai târziu decât sora mea și refuzasem să înțeleg că vârsta era de vină mai ales că eu luasem premiul II iar ea III o meritam deci mai mult ca ea asta era evident pentru mine de aceea plânsesem
când am primit-o am știut că și tu mă iubești așa îmi explic tremurul ce-l aveam în glas când am depus jurământul cu mâna pe tricolor de emoție uitasem că trebuie să-mi spun numele și mi l-am rostit abia la sfârșit când toți ceilalți tăceau și m-au privit cu uimire apoi au izbucnit în râs sunt convinsă că nu m-ai uitat
ce norocoasă mă simțeam când doamna trifu ne povestea la ora de română despre marii noștri scriitori sau când citeam cărțile în care aceștia vorbeau despre tine pe atunci credeam că doar aici la răspântia unde te-a așezat destinul „sare din pământ norocul”
sufeream când lecțiile de istorie ale domnului conta îți mai decupau o bucată din trup și îmi îndreptam la gât cravata roșie cu tricolor care se strâmbase în timpul pauzei îmi spuneam că trebuie să stea drept sângele eroilor tivit cu grâne și cu cer doar atât puteam face pentru ei era ca o reculegere
într-a V-a m-a uimit frumusețea turnului eiffel desenat pe coperta cărții de franceză apoi i-am aflat și pe balzac pe shakespeare și pe goethe și așa am început să visez și la alte geografii decât a ta
au trecut anii și visurile mi s-au împlinit
la început m-am simțit ca un copil care intră pentru prima dată într-o cofetărie și află că mai există și alte prăjituri în afara cornulețelor bunicii mă ademenea un miraj de forme și culori iar gustul nu putea fi decât grozav îmi spuneam
poate m-am mai rătăcit uneori printre rafturi colorate poate m-am mai revoltat alteori că bunica frământa mereu aceleași aluaturi și umbla tot în opinci
dar acum știu că locul meu e aici și chiar dacă nu voi spune că „dacă n-aș fi român, n-aș fi nimic” voi spune totuși că tu ești locul acela minunat de care am nevoie acel loc „care nu e nici rău nici bun, căci există deasupra greșelilor și-l iubim fără obiecții”
vezi acum te iubesc din nou necondiționat cum te iubeam atunci când purtam cravata roșie la gât doar că dragostea mea de azi e mai profundă pentru că acum știu
ți-am scris această scrisoare pentru că e ziua ta
La mulți ani, România!


*
Citatele aparțin, în ordinea așezării lor în text, autorilor Tudor Arghezi, Petre Þuțea și Octavian Paler