mama mea în fiecare primăvară reconstruia cuptorul
cu cărămizi și lut
mereu cu mâinile goale
cu aceleași mâini îngrijea animalele bolnave
toți vecinii veneau la ea
uneori și din locuri îndepărtate ale satului
ba cu o găscă ce nu putea să ouă
sau când o vacă nu putea să fete
să verifice la lumânare ouăle puse la clocit
și cu ocazia multor alte suferințe ale domesticelor
căci așa le numea
acele mâini sunt rana mea