Ieri mi s-a spus ca sunt o proasta ... ca nu sunt in stare sa spun STOP inimii atunci cand interesele o cer ... ma intreb daca acea persoana a stiut vreodata ce inseamna sa iubesti .
Multi spun ca dragoste este atunci cand plutesti , cand zboara fluturii ... hmmm ... eu spun ca dragostea , asa cum o cunosc eu , inseamna durere si frica : durerea singuratatii si frica de a nu pierde ceea ce iubesti .
Plutesti doar atunci cand este impartasita dar cati dintre noi stiu sa arate ceea ce simt? Cati dintre noi isi dau seama de nevoia disperata a celuilalt de a I se spune ca este iubit si de a I se arata acest lucru? ... de a fi mangaiat?
Si cat de usor putem fi inselati ... ne legam destinul de persoane care ne-au simtit slabiciunea si care , cu perversiunea mintii lor , ne cultiva visul , hranindu-se apoi din noi ... hrana pentru animale ... imagine tragica ... realitate stupida .
O dragoste neimpartasita este ca samanta unui copac plantata de un gradinar egoist caruia ii sunt suficiente roadele unui singur sezon : prinde radacini , creste , infloreste , rodeste si apoi , neingrijit si cu inima pustiita lasa vascul sa il cuprinda caci nu ii mai pasa ... amarul urca pe trunchiul lui intr-o simbioza a deznadejdii si il sufoca ... roadele cad si nimeni nu le mai culege caci gradinarul l-a parasit ... i s-a parut ca are prea mult de munca ... si se usuca ... iar vascul ii strange fiinta firava bucurandu-se de ultimii stropi de seva .

"Sarutati-va sub vasc , copii ... sa fiti iubiti!"