Il vezi.Copilaros si bun.
Il recunosti.E ca un abur cald plutind pe ape,rasfirandu-se,sfasiat de zgomote.
Si-ti vine sa-l alinti ca pe un animal mic,sa-l saruti si sa-l mangai asa cum faci cu o jucarie sau un copil care prin gesturile sale candide si intrebarea ochilor iti aduce aminte de tine,de copilarie.
Si totusi nu-l poti atinge.Sta ascuns.
Stii ca e acolo,dar parca nu e.
Il zaresti o clipa doar intr-o fotografie,il simti intr-o adiere de vant.
Are parfumul departarilor si gust dulce-amarui de amintire.
Te insoteste pretutindeni,palida umbra a celui ce ai fost,ras luminos al celui ce vei fi.
Si creste.
Cu fiecare clipa mai trist sau poate mai greoi in miscare,mai obosit,caci poarta-n el povara tuturor nelinistilor tale.
Suflet bland,ce inger cu zambet auriu si-a ars aripile in soare si a fugit sperios din fata lumii,lasandu-te orfan?