cere să ți se dea cai
și se vor flutura năframe
la goana după noroc
în țara străină
doamna mea crește lalele
pentru a găsi mângâiere
istorisind firesc viața calfelor
căzute în dizgrație și
mai treci
pe aici ne luptăm
să-l prindem pe celălalt dedesubt
vorbind primii
sau așezându-ne încă o dată
un tablou alb deasupra patului
liniștea doar volum de lux împachetat
pe fundul geamantanului
o ai dar poți trăi și fără ea
până într-o zi de mai
când înflorește liliacul
atunci ne simțim apropiați într-un vuiet
pierdut tropot de copite
învelit în cauciuc apoi începe să doară
și îmi urmez calea
așteptat oarecum într-o casă
în care nu se aud psalmi
la ceas potrivit
închid fereastra cu numele tău
prea târziul mai trece
în ierburi de leac