De câteva zile suntem asediați de toți cățeii vecinilor.. și ținem poarta închisă.
De obicei nu este așa dar acum ,,vinovata,, este Missy… Vișla mea de vânătoare singura, cățelușă de pe strada mea. Îl aud pe Radu, nepotul meu… are 4 ani s-a cocoțat pe poartă și strigă,
- Sonia!… Sonia!… vino și dă-mi un pupic!
Din partea nevăzută se aud zgomote nedeslușite….aud din nou …
- Hai Sonia… vino și dă-mi un pupic!
Sonia o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare… are deja doi ani și jumătate
Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței,
- Mă duc la ’Adu să-i dau un pupic!
Glasul vecinei se aude limpede,
- Îți dau eu un pupic, de nu poți să-l duci!
-T ’ebuie să mă duc ..ale poa’ta închisă…
…………………………………………….
Scena se repetă în timp…alți actori.. același scenariu.