totul este acum atit de egal si de identic... ieri totul era atit de frumos si de plin de culoare si lumina... iar azi... azi totul este asa de fad si de gri... monoton si fara nici o urma de viata... nu pot sa mai gasesc viata in nimic si sa mai vad acele culori vii pe care le gaseam acum citeva ore... oare s-a schimbat lumea asa de repede? oare m-am schimbat eu asa de mult? dar oare s-a schimbat ceva cu adevarat? sunt atitea intrebari... sau poate ca sunt numai raspunsuri pe care eu le vad ca intrebari... poate... e bine? e rau? e gresit? nu stiu... acum nu cred ca mai stiu nimic si nu mi se pare nimic ca a fii asa cum trebuie... ma gindesc la mine si la numele meu si ma intreb: oare eu sunt cea de ieri si cea pe care o stiu toti? ajung la concluzia ca nu mai sunt tot eu... ca nu mai stiu nici macar cine sunt... aud discutii despre personalitatea si caracterul unora... si ma intreb care este firea mea... si nu pot sa imi raspund la aceasta intrebare.. si totul ma chinuie acum si totul ma doare ... ma doare atit de mult... pentru ca nu vad decit indiferenta si nepasare si pentru ca nimanui nu ii pasa de mine si indiferent de ceea ce as simti stiu ca trebuie sa disimulez totul... si atunci imi vine in minte o alta intrebare: pina cind? unii spun ca mereu... si atunci inseamna ca trebuie sa imi traiesc viata ca pe o minciuna... o minciuna continua... nu stiu daca eu sunt in stare sa mint... cit de mult as vrea ca acum sa primesc o mina de ajutor, un raspuns macar pentru o parte din intrebarile mele... vreau sa ma pot opri si sa pot privi viata cum traieste... sa invat sa traiesc si sa nu sufar...