"Să nu crezi niciodată ce îți vor spune ei" , mi-au zis.
Să nu te lași învinsă de mucegaiul amar ce ai să-l guști
Să-ți fii și mamă și tată și Dumnezeu
în drumul tău.
Să lași sufletul la loc de rugăciune
sfînt și de neatins
Să-ți porti trupul ca pe o rochie albă de mireasă
nepătată de picăturile de sange spurcat



Să calci pe altaruri și morminte
Să nu te uiți în jur cand vor urla ca să-i ajuți
Să nu le intinzi mana,
căci îți vor arde lacrimile
Să lasi în spate patimile visele și ura
amintirile și inelul de logodna
Să mergi atît de departe cît te vor duce pasii
și-atunci cînd vei găsi campul tău de maci
Uită-te înapoi.





E viața ta.