Dacă ne-ar lipsi două dimensiuni am fi toți reduși la puncte pe o dreaptă. Esențe de viață, unități de conștiință. Am fi indivizibili, oricât de mici și infiniți în număr. Identici și foarte importanți, fiecare putând determina înjumătățirea lumii cunoscute prin inexistența sa și deci nemuritori. În cele din urmă am fi egali în cunoștințe, număr de prieteni (cel mult doi pentru fiecare), cultură, necesități, importanță socială, religie.
O lume ideală în care ficare dă ceea ce are mai bun, propria existență, spre folosul întregului univers - dreapta. Conflictele dispar prin lipsa necesităților. Culorile nu contează prin simpla lor absență. Nimeni nu poate să cadă deoarece nimeni nu se poate ridica. Nu există complexe, nu exista rușine, nu există prostie, nu există popoare sau neamuri, nu există sentimente...