habar n-am unde mă uitam
să nu îmi vezi lacrimile
mi-am promis de atâtea ori să nu mai debitez
poezii de dragoste
apoi mă gândesc că te urăsc prea mult
să nu mai scriu
îmi amintesc că îți asemănam umerii cu două sfeșnice
acolo ard încă lumânările trupului meu
când simt că te vreau
mă atârn de marginea ta
las zidurile care îmi frâng carnea să cadă
tu încă mai bați ușor cu gândul semne Morse
pe inima mea de rezervă
și eu nu mai plâng
înalț catedrala suferinței dincolo de tine
râd lângă amintirea unui alt tu
cel care îmi așeza cuvinte între sâni
cel care îmi desena coapsele
cel care nu mai e