în fond blestemul e autentificat de faptul că cel care îl poartă habar n-are de existența lui

codul meu
care se scrie în fiecare zi
mut
incapabil să urle

blestemul meu sfidează voința

încovrigată pe pat cu jaluzelele trase iritată de cel mai mic zgomot sau de o rază de lumină
enervată hiperbolic dacă laptele din frigider era acru sau dacă sertarul nu se deschidea din prima încercare sau dacă aerul îndrăznea să existe mai sigur decât condiția lui de aer i-o permitea

privind cum totul îmi scăpa din mână lasoul meu fermecat dând fermecate rateuri
am tras concluzia că singura cale de a recăpăta
măcar o urmă de control
era să mă sinucid

inima mea era comprimată ca un acordeon

voiam să dispar de sub eroziunea timpului
voiam că durerea să țină la nesfârșit
voiam ca terminațiile ei nervoase
să te zguduie

numai prin moarte puteam aminti lumii
impotente în fața tragediei
că dragostea era o chestiune
mortal de serioasă

cu spume la gură
bale portocalii care dinamitau vesele
la contactul cu aerul
cu ochii dureroși și alte mâini
în locul mâinilor mele
privind detașată din afara mea
spectacolul chimic
m-a lovit ironia sinuciderii:

nu voiam să fie nevoie să aleg între a fi moartă sau vie

nu voiam decât să arăt lumii
că nu pot trăi fără tine
nu voiam decât să înțelegi
cât eram de furioasă frumoasă și vie
să-i dau lui Hamlet și varianta
a nu fi

moartea mea ca o extensie chinuită
a vieții mele de nelocuit
fără tine

moartea mea ca un arc
sărit fix din mijlocul patului

mai dormi na

m-am târât până la chiuvetă
stomacul meu a refuzat
poțiunea efervescentă

plăcerea sinuciderii ucisă de gândul că aveam să fiu
prea moartă ca să-mi aducă vreo satisfacție
propria dispariție

din camera de alături răzbateau
sunetele ritualului de împerechere
ale speciei umane

în apropierea morții mele
oamenii se regulau
zgâlțâindu-mi tăblia patului




=== primul comm ===

la ultima înghițitură
când timpul era deja mult înaintea mea
iar eu cu inima în brațe călare pe o cămilă
mă târam împovărată din urmă

nos-tal-gi-că

apare ionuț în oază habar n-am de unde
citește textul sinucigașei se scarpină după ureche
și zice sper că-s născociri morgano
dacă-ți fut două palme mori

așa mi-a murit cămila
și-am purces pe jos
în mine