și dacă visele aveau aripi
palmele nu-i mai erau din cer
îngerii nu-i mai zburau în călcâie ca un semn
am fost toți acolo
am văzut din pirul pământului născătoarea
steaua despaturită în fruntea înaltului
așteptând glasul și pașii
am fost mai mulți
doisprezece ne-am întâlnit aproapele
dar ne-am uitat în suflet
oameni așteptând timpul să se nască
iar și iar cu minciuni
departe de adevăr

și dacă visele aveau aripi
acum eram un înger
fără prea multe cuvinte