Meditație.
Jertfa cuvintelor.

Primește jertfa cuvintelor mele, Părintele meu- primește gânguritul unui copil ce se căiește, Părintele meu!
Îndreptează-mi cuvintele cu adevărul Tău și primește-le la picioarele scaunului Tău.
Tămâiază-mi jertfa cu tămâia înmiresmată a rugăciunii unui sfânt și nu o lepăda, o, Stăpâne Întreit strălucit al lumilor.
Cetele îngerilor Îți aduc o jertfă mai grăitoare, dar cuvintele lor se revarsă spre ei de la Tine și se întorc la Tine, neviciate de urâțenia întunericului și neoprite în gâtlej de păcat.
Sunt sărman și n-am nimic altceva să aduc pe altarul Tău de jertfă în afara acestor cuvinte.
Chiar de-ar fi Să-ți aduc jertfe, Þi-aș aduce tot cuvinte (pe jertfelnicul Tău). Căci ce sunt creaturile decât tot cuvinte. Tu ai umplut întregul univers cu limbi care sunt flăcări care se ridică să Te laude și apărând ele Îți șoptesc rugăciunile lor.
Chiar dacă ar fi să-Þi jertfesc un miel, totuși până la urmă Þi-aș aduce drept jertfă un cuvânt.
Chiar și o pasăre de-ar trebui să Þi-o jerfesc, până la urmă tot un cuvânt Þi-as jertfi.
De ce aș oferi jertfă altcuiva cuvântul Domnului meu, de ce pe el altcuiva și nu pe al meu?
Cine m-a făcut stăpân peste viața altcuiva și peste cântul altcuiva, peste flacăra și jertfa altcuiva, cine?
Cuvintele mele sunt viața și cântul meu, flacăra și jertfa mea. Am luat din ceea ce este al Tău și ți-o ofer tot Þie- primește-o și nu o lepăda. O, Maică plină de iubire și de bunătate.
Am strâns o mână de grâu dintr-un câmp de neghine; primește doar un bob de grâu din mâna mea și Tu mă vei face fericit.
(Cf. Matei 13,24-30)
Dintr-un singur bob Tu poți face pâine suficientă pentru națiuni întregi.
Primește-mi obolul, O, Fiule Care Înviezi, primește și nu lepăda bănuțul unui sărman.
Primește jertfa nu de dragul meu, ci de dragul cuiva care este chiar mai împovorat decât mine; există o astfel de persoană?
Pentru cineva care nu are nici măcar ceea ce am eu, de dragul acestuia primește-mi jertfa; există o astfel de persoană?
Lumea m-a stors ca pe o lămâie, de-abia de-am mai putut răsufla și am gemut. Fie ca îngerii să umple de cântare geamătul meu și fie ca ei să Þi-l aducă jertfă Þie Dragostea mea.
Îmi amintesc de toate binecuvântările pe care Tu mi le-ai dăruit de-a lungul vieții mele, însoțitorul meu Cel neclintit, iar eu Îți ofer în schimb un dar din partea mea.
Eu nu Îti ofer întregul meu eu, fiindcă eu nu sunt cu totul vrednic să ard pe preacuratul Tău jerfelnic. Eu nu pot oferi drept jertfă Celui nemuritor ceea ce este supus morții și stricăciunii.
Eu Îți ofer doar ceea ce a crescut în mine sub lumina Ta, ceea ce a fost mântuit în mine prin Cuvântul Tău.
Primește jertfa cuvintelor mele, o, Întreit Buchet de Flori; primește gângurirea unui prunc nou născut.
Când cetele îngerești încep să cânte în jurul scaunului Tău, când trâmbițele arhanghelilor încep să sune, când mucenicii Tăi încep să plângă de bucurie, iar sfinții Tăi încep să-și spună rugăciunile pentru izbăvirea Bisericii celei pământești, nu lepăda jertfa cuvintelor mele, O, Doamne Dumnezeul meu.
Nu le trece cu vederea, ci ia aminte.
Mă rog Þie și mă închin Þie, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Scrisă pe marginea lacului Ohrid,
1921-1922