TE IUBESC

Te iubesc. Și nu mă refer aici la o simplă senzație efemeră, la un gând care îți trece prin cap, te face să zâmbești și apoi dispare. Serios, te iubesc.

Acum arunci capul pe spate, râzi și aștepți să mă motivez. Uite, de data aceasta și numai de data aceasta și din cauză că te iubesc am să te răsfăț și am să îți spun de ce. Chiar dacă e atât de prostesc am să o fac și pe asta.

Te iubesc pentru picioarele tale. Da, pentru ele. Pentru că fiecare pas pe care îl faci transformă o bucățică din spațiul meu într-o extensie a persoanei tale. Și fiindcă te iubesc atât de mult ajung să iubesc și toate locurile în care te duci. Când mergem amândoi la o plimbare ajung să iubesc jumătate din acest oraș pentru care de altfel nu nutresc sentimente atât de nobile.

Te iubesc și pentru mâinile tale. Nu se cuvine să le neîndreptățesc. Ori numai tu știi chipul tainic prin care poți să alungi toate temerile și oboseala ce îmi doboară sufletul, atunci când mă mângâi rar cu degetele peste față și îmi șoptești nimicuri la ureche. Atât de ușor dai la o parte toate durerile, suferințele, lăsând loc numai iubirii, acestei iubiri pentru tine care mă ajută să trag următoarea gură de aer atunci când simt că nu mai am puterea să o fac.

Te iubesc pentru că sunt jucăria ta preferată. Imediat când ceva este în neregulă cu mine, când vreun arc s-a stricat și rotițele s-au înțepenit, întorci exact cheița care trebuie și îmi revin. Te iubesc și pentru că mă strângi atât de tare la piept noaptea, dar nu pentru că eu aș fi în stare să alung coșmarurile de lângă tine, ci pentru că știi că tu poți face asta pentru mine.

Te iubesc pentru că oricât de tare aș arde mâncarea sau oricât de crudă ar fi, indiferent cât de multă sare sau ulei aș scăpa în ea sau cât de dezgustător ar arăta, te forțezi să o guști măcar. Și mă mai și lauzi. Și apoi faci tu o masă pe care eu sincer nu o merit. Papilele mele gustative nu sunt demne de bucatele tale.

Te iubesc din cauză că niciodată nu sunt prea gras. Sunt doar bine "bine făcut". Niciodată nu sunt neîngrijit. Doar "arăt obosit". Pe când tu... tu ești o zeiță.

Te iubesc din cauză că tu ești completarea mea firească. Nu ești o simplă oglindă a reflecțiilor personale. Ești cel mai aspru critic al ideilor mele, și cel mai mare fan. Când izvorul gândirii mele a secat, în tine găsesc scânteia capabilă să îmi reînvie imaginația. Ești muza mea absolută.

Te iubesc din cauză că din noianul de măști ce mă înconjura tu ai fost singura capabilă să vadă prin bucata de plumb ce îmi acoperea sufletul și să cuprindă într-o sărutare întreaga mea esență. Numai tu erai singura fără acoperământ în mulțime, un spirit rebel și nobil, unică... și m-ai ales pe mine.

Te iubesc din cauză ca nu te plictisesc niciodată. Indiferent de cât de multe lucruri lipsite de sens ti-aș putea înșirui în fraze lipsite de substanță, tu și numai tu reușești să le găsești logică și consistență, acolo unde eu deja am renunțat să o mai fac.

Te iubesc din cauză că ești la fel de imprevizibilă ca o furtună de vară. Viața mea alături de tine este o surpriză continuă. Explodezi în aceste crize de fericire, de nebunie, care mă absorb și pe mine. Ne topim unul în celălalt și ne scurgem în picuri lungi de apă pe ferestre din sticlă de zahăr și ne întindem apoi în curcubee largi de pe un mal al sufletului meu pe cel al sufletului tău.

Uite de asta te iubesc. Văd că nu mai râzi. De ce? Așa, zâmbește pentru mine. Uite și de asta te iubesc. Numai buzele tale știu să se arcuiască așa. Numai ele știu să mă sărute cum trebuie.

Dar se face dimineață... uite, afară se face lumină. Și mi se pare că am uitat să îți zic ceva... ceva important: te iubesc.