Omul e o fiinta tare ciudata, poate unica in intreg universul, prin faptul ca aspira la ceva ce, paradoxal, nu poate niciodata atinge pentru ca nu e omenesc. Inspirat de o frica absurda de neant si nefiinta isi cauta nemurirea, isi cauta acel fir care sa-l tina pe el in existenta si sa nu-l arunce in nimic, pentru ca nu poate concepe nimicul. Lovit de aceasta frica inconstienta, puternica, omul a cladit si a distrus, a dat viata si a luat-o, a cautat in mod instinctiv si instinctual puterea, prin orice mijloace si prin orice metode. Dar ce este puterea? Pai, puterea e posibilitatea de a influenta cat se poate mai multa lume. Cu cat influentezi pe mai multi (o masa mai mare de oameni), cu atat sansele la un loc in galeria nemuritorilor creste exponential. Avand puterea ai accesul la nemurire, fie doar prin numele tau ce ramane inscris undeva, pe o fila galbena a Istoriei. Acum se pune o noua problema, cum sa ajungi la putere si cum s-o mentii. Avem si in acest caz diverse metode. Metoda cea mai avantajoasa de a obtine acest bun ravnit e sa fii un creator de religie importanta. Pentru asta ai nevoie de : (doua puncte si liniuta de la capat) har, carisma, inteligenta, moralitate (moralitatea e subiectiva, o poti modela pe tine) putina inspiratie divina (CREDINTA TREBUIE SA EXISTE, niscaiva viziuni sunt MUSAI) si talent oratoric. Optional mai ai nevoie si de educatie. Asa ai sansele nu numai sa ramai in memoria a milioane de oameni dar si sa fii vazut ca un punct de reper pentru istorie. Problema e ca foarte putini au si har si carisma si inspiratie divina si inteligenta in cantitati suficiente, asa incat putem numara pe degete pe cei ce intra in prima categorie (Iisus, Lao Tse, Confucius, Buhdda, Mahomed s.a.m.d.). Urmeaza conducatorii politici. Astia se impart in 2 (doua) parti egale. Odata ii avem pe cei urati de toti, intruchipari ale "diavolului" si "antichristului" etc. Acestia trebuie sa posede un loc inalt politic de unde prin transformari sa poata deveni despot (cu variatiuni - dictator, seic, rege etc.), o masa de oameni suficienta pentru a o distruge (cu cat mai mare cu atat mai bine - in ultimul secol s-a purtat sa omori, distrugi, casapesti, o categorie sociala din cadrul poporului tau, o rasa sau o etnie, o clasa sociala s.a.), o masa de oameni pe care s-o ingrozesti (au existat despoti care si-au omorat aproape tot poporul nelasand pe nimeni sa-l consemneze - MARE GRESEALA). Important e ca despotul sa distruga speranta, s-o omoare cu zile, astfel incat sa nu poata exista rabufniri de forta. Speranta da putere oamenilor si ia din putere despotului. Daca nu mai exista speranta, timpul inceteaza sa mai aiba impoartanta, ca si moartea. Problema e ca acest grad de perfectiune a despotismului nu a fost decat imaginat. Au fost tare aproape oameni ca Stalin, Hitler, Pol Pot si multi multi altii (v. cartea de istorie ). Putem zice ca puterea despotului este puterea de a actiona pierduta de masa de oameni prin pierderea sperantei si prin frica. Politicienii din cealalta tabara, cei ce lupta impotriva primului tip, acorda speranta, prin promisiunea libertatii (un concept inexistent si subiectiv), puterea fiindu-i data de masa, prin popularitate. Adesea devine un erou popular, ajungand imortalizat in folclorul de orice factura. E necesara o masa de oameni controlabila si cu un nivel scazut al moralului, inteligenta dar si un talent oratoric important. Acestea nu sunt desigur singurele cai spre nemurire, dar daca le-am expune acum, n-as mai avea ce scrie in episodul 0,(6).