agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-12-28 | [This text should be read in romana] |
Neant
Astazi am fost la mama....I-am lasat pe ceilalti deoparte si am vrut sa merg singur....A fost prima zi de Craciun...si imi placea sa imi petrec ziua de Craciun cu ea...Asa ca am plecat,fara sa iau pe nimeni cu mine....Trebuia sa merg mai des la ea..dar...Zi de zi.....Atatea ore de lucru si atat de putin timp ce imi ramane pentru mine..Si simteam nevoia sa vorbesc cu ea...Voi nu o cunoasteti pe mama....Dar ea era singura persoana care ma asculta cu adevarat..Singura careia ii puteam spune totul...Si nici nu ma judeca..si nici nu ma certa..ci doar ma asculta..Dintre cei aflati atat de aproape de mine...mama...Ea a fost singura care a reusit sa ma faca sa am incredere...A fost singura care a reusit..uneori poate prin simple cuvinte..uneori poate prin simple fapte..uneori poate prin simple indemnuri din privire...m-a reusit sa trec peste cateva momente de "minciuni" venite din partea celor cu care am avut nenorocul sa-i intalnesc...Cum a facut-o?Intr-un mod atat de frumos si de necomplicat....asa cum numai o mama o poate face,intelegandu-si copilul...Am avut ca mama un om simplu...o femeie nascuta in sanul locurilor rurale....Nu mi-e rusine ca am avut "o mama de la tara"...Pentru ca din acel mediu...ea s-a capatat cu simplitate fermecatoare si cu precepte morale atat de deosebite...Si ce daca a venit la oras si a trai aici 30 de ani..? Nimic din valul vietii nu i-a sters felul ei frumos de a fi ...A ramas aceeasi femeie simpla...si pentru mine a fost insa cea mai deosebita...Si cat de mult m-a ajutat....De ce a facut-o? Poate nu din obligatie materna...pentru ca mame sunt atat de felurite...si poate nu era obligata de nimeni sa ma sprijine in acest fel...Dar a facut-o..De ce..?Poate pentru simplul fapt ca ceea ce mi-a stat in putere sa-i ofer a fost dragoste...si asta mi-a oferit si ea...dragoste...un echilibru perfect de sentiment simplu....dar totusi atat de minunat... Am ajuns si i-am dat binete...Si nu a fost nevoie de indemn...Caci dupa cateva clipe de tacere m-am trezit povestindu-i....Gasesti atat de greu pe cineva care sa te asculte....Dar pe mine ma asculta mama....si nu era in lume cineva mai potrivit caruia sa ma destainui...Trecuse parca o vesnicie...un pic mai mult de doua luni de cand...Cum sa va spun voua sa intelegeti...Mai putin de doua luni de cand am realizat ce marunt sunt in asta lume imensa...Doua luni de cand zi de zi mi-am aruncat sperantele in vidul deznadejdii....Se spune ca timpul le rezolva pe toate...Atunci sa-mi spuna cineva cat trebuie sa astept pana sa uit....Daca este posibil sa uiti ceva ce iti doresti sa ramana intiparit in minte pentru totdeauna...Caci ceea ce nu vreau eu sa uit este dragostea ce am purtat-o cuiva...Si deodata imi uit ultimele saptamani de lacrimi...si imi amintesc ca am fost fericit....Imi amintesc ca am trait o clipa....o bucatica de timp am trait cat pentru o mie de ani.....Am trait prin acea persoana.....Uf,cuvinte ce rost nu isi mai au.....Poti spune nimic cu mii de cuvinte...pot spune totul numai cu un cuvant...... Cuvinte....Hm,ce sunt oare..? Litere alaturate unora altora pentru a forma cuvinte....Cuvinte alaturate unora altora pentru a forma fraze...Fraze care alaturate unora altora creeaza....Cateodata un context obisnuit,cateodata ceva oarecum deosebit...Luate separat,toate cuvintele poate nu ar avea o semnificatie speciala...Dar alaturate,punand cuvintele potrivite in locul potrivit ,poti crea o mica lume a frazelor...Dar cateodata nu putem sa facem lucrul asta in mod obisnuit..Cateodata nu avem motivatia necesara..cateodata nu gasim motivul de a proceda astfel...Dar ce se intampla cand in mintea ta doresti sa creezi o mica lume din care face parte cineva la care te gandesti aproape cu durere ....Cineva caredevine atat de apropiat sufletului tau incat suferi atunci cand el este trist...Si acest "CINEVA" te poate motiva sa dai cuvintelor tale,simplelor tale cuvinte...sa le dai viata..Si sa le lasi sa exprime ceea ce simti in interiorul tau..Sa devii recunoscator acelui "CINEVA" pentru ca are meritul de a te face sa gandesti intr-un anume fel si sa simti ca esti apreciat pentru felul in care gandesti..Si sa nu te rusinezi de randurile tale..Indiferent ce ar spune aceste randuri,simti implinirea bucuriei ca prin ele reusesti sa-i creezi unei persoane dragi un sentiment de liniste interioara si de incredere...Si nu ti-e frica ca te considera nebun pentru felul in care gandesti...Deoarece stiind ca EL este motivatia cuvintelor tale,atunci nu te vei mai intreba ...."am I too deep? Have I lost my mind?'...Ci vei spune ca nu iti pasa,pentru ca stii ca acea persoana iti este aproape,fie numai si cu gandul si asta este tot ce conteaza.... "Cind cea mai draga persoana te-a parasit... Nu plinge ; inchide-ti lacrimile in cea mai frumoasa cutie de cristal .... Uitarea !" N-am uitat ca asta mi-a spus-o Ingerul meu.....Si am repetat-o de multe ori in minte..Si nu as fi vrut sa mi-o adresez mie,dar...Oare voi incerca sa uit? Este greu,stiu asta,pentru ca oricat de mult as vrea sa uit,in fata ochilor imi apar momente fericite din trecut...Si imi amintesc cum a fost cand l-am vazut prima data in carne si oase..Imi amintesc cand l-am sarutat prima data...Imi amintesc cand l-am imbratisat cu pasiune..Imi amintesc cum l-am invaluit cu dragostea mea si inima imi radea de bucurie....Si oricat as vrea,nu pot uita dintr-odata toate aceste clipe care odata au insemnat atat de mult pentru mine....Dar va trebui sa incerc...Si nu o voi face pentru ca asa ar fi normal,ci o voi face pentru ca asa trebuie sa-mi dicteze sufletul meu....Dar...pe cine incerc sa mint? Nu voi putea face toate acestea...De ce? Pentru ca...orice ar fi.... Ii cer voie mamei si vorbesc acum cu tine....My Angel....Esti persoana care mi-a redat placerea de a exista..Esti persoana care m-a facut sa gasesc placere in a trai...Esti persoana care m-a facut sa-mi scot din adancuri ascunse tot ce aveam mai frumos in suflet,tot ceea ce crezusem pierdut pentru totdeauna:increderea in semeni si in mine insumi.Mi-ai redat vechiul meu fel de a privi viata,oamenii si tot ceea ce ne inconjoara.Esti binecuvantat cu o insusire pe care putini oameni o detin:reusesti sa faci un om care era pe punctul de a inceta sa mai existe din punct de vedere spiritual,sa-l faci sa se regaseasca pe el insusi in primul rand,si apoi pe ceilalti.Multi ar considera cuvinte fara sens in ceea ce spun,dar am ajuns la un nivel de gandire care imi permite acum sa ma gandesc mai putin la ceea ce cred altii despre mine si sa iau in consideratie in primul rand ceea ce cred eu cu adevarat.Am regasit aceasta putere si nu vreau s-o mai pierd.Nu inca o data....Fiecare dintre noi detine ganduri,detine sentimente care nu merita sa fie inabusite de convingerile absurde ale altora.Este felul meu de a gandi ,este felul meu de a fi si acest lucru ma face sa exist ca un om cu o personalitate proprie si nu ca unul care cauta sa se alinieze la convingerile celorlalti,pierzandu-si propria individualitate. "To be insane by love is madness/ ..But let me be in love so restless.." Cum ar fi fost viata mea acum daca nu ai fi fost tu? Cum as fi putut sa-mi traiesc clipele fara sa ma gandesc la tine? Cum ar fi fost sa nu am o motivatie de a incerca sa devin mai bun? Cum ar fi fost daca nu ai fi fost tu? Un imens gol....Cel mai rau cosmar pe care mi l-as putea imagina vreodata...sa nu fii tu...Pentru ca cum sa-ti spun....Tu ai fost motivatia mea....Tu ai fost cel mai frumos vis al meu....Un vis devenit realitate...Poate ma speriam de ceea ce simteam...Poate nu ma gandeam ca sunt capabil de asa ceva...Poate nu am fost incurajat sa cred ca pot avea asemenea sentimente...Dar...Tu..cel care m-a facut sa scot la iveala tot ce am tinut ascuns in mine toti acesti ani...Tu care ai facut sa-mi renasca sufletul...Tu care ai devenit motivatia pentru care eu traiesc....Sunt eu speriat de mine insumi? Nu,dragul meu,caci realizeze ca este o explicatie...Si nu sunt cuvinte mari..chiar de ar fi..le spun cu inima...Caci..pe tine..inger al meu te-am iubit.Si inca te iubesc! Si iti multumesc ca m-ai facut sa pot iubi....Si te-am iubit..te iubesc...si mereu te voi iubi...Pentru ca tu esti....My Angel..... Si stiu ca a fost vina mea.....Nu am putut sa-ti daruiesc multe...De fapt ...nu ti-am putut darui mai nimic...Singurul lucru pe care ti l-as fi putut da era sufletul meu...Si pe care ti-l daruisem cu mult timp in urma....Nu mai exista nimeni in asta lume cu care sa imi fi dorit sa-mi impart viata....Dar am realizat de unul singur ca nu as fi putut sa-ti daruiesc cu adevarat ceea ce meritai...Din vina mea..sau poate din vina celor ce au trecut prin viata mea si au facut in asa fel incat sa devin ceea ce sunt acum....... Pastreaza o bucatica din mine langa sufletul tau....Caci eu te am mereu alaturi de mine....Si te voi pastra mereu aici.... Nu pot spune mai nimic acum...Ceea ce am vrut sa iti spun....Urarile mele pe care le-am lasat deoparte...Iti urez,dragul meu Inger,sa ai parte de un An Nou fericit...Sa ai parte macar de o farama din fericirea pe care eu ti-o doresc tie...Iti urez........inainte de toate...iti doresc sa ai parte de Noroc...De acel noroc de care poate nu am avut parte de el toata viata... Te sarut,My Angel....Ingerul meu.....Ingerul meu atat de incercat spre care mi-am indreptat si imi indrept in continuare gandurile....Ingerul meu ...care a stiut sa zboare frumos....si care a si cazut de cateva ori...Iti sarut aripile,Angel...Fie ca ele sa ti se intareasca de pasiunea vietii si sa nu mai cazi nicicand....Asta e urarea mea pentru tine....Dorinta pe care eu mi-o pun la rascrucea dintre ani...Nu ma mai gandesc la mine...Pentru ca sunt pustiu...Si as fi vrut sa inteleg...De ce?....Aveam atatea sperante...aveam atatea vise...Si ma intreb DE CE EU am gresit?Si tu stii ca eu am fost cel care a gresit....si imi pare rau ca nu am reusit sa fiu decat o dezamagire pentru tine..De un lucru sunt sigur insa...nu am gresit in momentul in care am inceput sa te iubesc...Si nu cred ca eu gresesc chiar si acum,cand inca te mai iubesc....Dar..asta a fost soarta mea..Ceea ce iti doresc este sa gasesti fericirea....Si sa tii minte,ca pentru un timp ai fost cel mai important lucru din viata mea.... "Daca poti stringe toate cistigurile tale Ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa Si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale Fara sa spui o vorba de neizbinda ta..." Imi doresc sa capat puterea de a lua de la capat..Dar..nu acum...Acum inca mai am amintiri...si nimeni nu trebuie acum sa intre in viata-mi si sa-mi tulbure amintirile... Totusi.....De ce? De ce trebuie intotdeauna sa pierd tot ce am iubit mai mult pe lume...? " Am tacut.....Nu eram decat eu si mama,asa ca nimeni nu mi-a mai vazut lacrima curgandu-mi pe obrazul inghetat...Caci era frig....si eram atat de singur...Si am privit inca o data spre cerul atat de senin...Si parca am vazut-o zambindu-mi trist.....si am zambit si eu...Si mi-ar fi placut sa-si intinda mana si sa-mi culeaga lacrima..Mi-ar fi placut sa-i simt sarutul incalzandu-mi obrazul...Mi-ar fi placut sa ma incalzesc la caldura vorbelor ei...Dar...sarutul ei nu a venit....Si mana ei nu s-a apropiat de obrazul meu...Asa ca....am sarutat usor trandafirul ce i-l adusesem...si l-am asezat pe mormantu-i acoperit de zapada...Si mi-am lasat lacrima sa cada pe pamantul care o acoperea...si am soptit "Sarut mana,mama..."....Si am plecat...fara sa ma mai intreb de ce.... 25 Decembrie 2002 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy