....si mai ales ochiul deschizandu-se
greu - tacere deasupra paharelor goale
adevarul luand forme ciudate
- ochiul Medusei era pretutindeni -
si EA calatorind prin degetele tale
Nenumita
spre alte porturi in care sa-si adoarma inocenta
o asemenea tacere incat oglinzile nu te mai recunosc
incat ai putea sa auzi nisipul desprinzandu-se din ferestre
timpul
cazand
mereu mai aproape
talpa lui
uriasa
de ce
doar tacere
sprijinindu-ti fruntea in palme
sfasiere launtrica semanand cu oboseala dar altfel
gandul ca EA va pleca va pleca dar cum sa stergi surasul de creta
cum sa mai minti
mereu mai aproape talpa lui uriasa
o privesti in oglinzi rasturnate
inchipuind peste pleoapele tale calatoria
peretii devenind stravezii
incat ai putea sa le-nsemni un contur in carbune
si mai ales
ochiul
deschizandu-se....