Nu stiu d c e asa greu sa spui ( scrii) cee ce simti la un moment dat; poate deoarece crezi ca totul dispare, daca alegi sa ignori totul… ei bine , nu e asa ; totul se sedimenteaza, prinde radacini shi te trezesti al un mom dat ca esti pruns (a) intr-un paienjenis de idei, ganduri, nu ai cum sa scapi; ceri o minune, ceva care sa sterga totul, un restart, reset , orice . sa o iei de la capt. Uneori, dorinta e atat de mare incat te resetezi singur(a). shi atunci iti spui ca ai luat-o de la inceput, de la zero; ca totul o sa fie bine, ca nu o sa repti aceleasi greseli, ca bug-urile din sistem au fost eliminate… shi nu te surprinde deloc cand incepi cu acelesi chestii, delasari, erori; le asteptai; te simit atat de mediocru, incat iti vine sa urli, cusca e din nou acolo, incuiata, cu tine in ea. Si un moment de delasare te cuprinde, apoi urmeaza speranta…
Cine spunea ca speranta moare ultima, se insela, cel putin in cazul meu. La mine nu mai e speranta, e doar un ideal, o dorinta, tjat know it won’t come true, oricat de mult as vrea ( spera ? ). Am devenit atat de pesimista, incat nu mai am nici incredere in fortele mele, sunt atat de obisnuita cu esecul, incat il astept, il vad inainte de final.
Poate e doar o pasa proasta … o fi; anyway, esecurile raman, iar dupa atat de multe, nu mai vrei sa continui; pentru ce ??? lipsete ambitia, determinarea, dar sincer, nu-mi mai pasa; desi ar trebui. Dak eu nu ma inteleg, cine sa o faca ??? totul se darama; piesa cu piesa ; nu mai am nici aer. Imi vine sa zbor, fara nici o grija, sper apus, nu spre rasarit; as vrea sa fie noapte uneori, eterna. Noaptea totul se schimba, chiar shi identitatea; e usor sa pari ceea ce nu esti, sa minti, sa inseli totul. Poti sa te ascunzi, fiind totusi expus
(a) ; te vad, insa nu pe tine ( unii inteleg) .
Uneori ascultam muzica in momentele astea … acum, nu ma mai ajuta, mi se par doar zgomote, menite sa acopere vacarmul de acolo, din mine. Poate ca asta cautam , iar acum vreau sa aud … masochismul din mine. asta suntem toti : masochisti sau sadici. Depinde daca suntem pregatiti sa suferim shi noi la randul nostru ; nu sunt prea multi. Prea putini masochisti, otusi prea multi poate; who can tell ?
Am marele dar de a-I face pe ceilalti sa sufere … respingere, inchidere in sine, intr-un glob de sticla; privesc, sunt privita, dar nimeni nu se apropie ( zic ca e mai bine ). Apoi rentimente, apoi o stare de greata, de punishment, shi totul revine la “normal” ( daca mai exista asa ceva).

Azi m-ma trezit cu o dorinta (nevoie) de lumina : fizic & psihic. E parca o incercare de trezire a eului, o incercare de a simti. Simti primavara cum te cuprinde, ca o vraja, dar sti de asemnea ca e doar o iluzie, zapda va veni din nou. Am visat ca ningea cu fulgi mari, grei, pufosi, care te invaluiau ca o perdea semi-opaca.