„Noi suntem acționarii propriilor noastre vieți și falimentul ne paște; atâtea investiții pentru aceeași clipă banală de plăcere, mereu aceeași. De ce ar trebui să urmăm un anumit traseu, anumite reguli. Vreau să fiu un anonim. Voi îmi puteți spune INONI. Simplu și trebuie să știți doar voi. Eu sunt inoni, sunt primul lucru care vă vine în minte. Inoni poate fi începutul sau sfârșitul, crepuscul sau senin, răsărit sau apus, fericire sau durere, eu sau noi. Inoni poate fi dragostea, speranța, lacrimi sau viața. „I” e de la INDESCIFRABIL. Nu vă chinuiți să înțelegeți ce scriu. Orium doar eu înțeleg. Amuzați-vă de cum scriu, criticați, rupeți foi, dați-vă cu capul de pereți că nu știți ce este în inima mea și nu veți afla vreodată. Sunt litere fără vreun rost... nu au nimic... vin bine pe foaie... atât. „N” e de la NEBUNIE. Mulți ați vrea să aveți puțin din nebunia mea, dar nu veți reuși pentru că voi sunteți normali, banali... nimic nu vă scoate din starea asta... ba da... mint... veți putea scăpa murind... doar așa. „O” e de la OSÂNDIRE... Trebuie să fii blestemat ca să fii ca mine, vei îndura ca mine, vei iubi ca mine, vai avea nebunia mea iar toți ceilalți te vor pune pe un piedestal de sticlă și le va fi frică să te atingă. „N” e NEANTUL. E locul de unde vin și unde plec... murind pe dinafară, am învățat sa mor... trăind pe dinăuntru, am învățat cum sa traiesc. Acolo e locul meu, unde soarele răsare doar dacă ai lacrimi în ochi... și unde plouă doar dacă ești mutilat... de-acolo m-am născut murind. Iar „I” e intangibila IUBIRE. Doar un nebun ce nu știe ce face, ce și-a vândut sufletul diavolului să poată simți... să poată simți... INONI e doar un sclav... inoni e paradoxul. Paradoxul sunt eu. Eu sunt banalul. Banalul e lumea. Lumea e tranziție. Tranziția e trecerea. Trecerea spre altceva sau în altceva. Nu pricep de ce trebuie să fiu așa. De ce să consum acest aer degeaba. De ce să fiu om. Puteam fi nimic.nimicul m-ar fi caracterizat. Atunci din nimic aș fi ajuns în alt nimic... să fim nimic...”



inoni - un destin furat într-o noapte în care erau prea multe stele, o noapte prea luminoasă care nu m-a lăsat să dorm... iar printre gene, în lumina unei lumânări aprinse într-o candelă au început câteva cuvinte să ia foc și să se înalțe ușor, ușor... apoi mi-am dat seama: era vorba despre mine... mi-au pus crucea și povara de a scrie Randuri Goale... și să le semneze INONI...