Culorile se șterg.
Albastrul e roșu, albul e negru
S-au ascuns toate în umbra sufletului meu
Toata ziua aștept un curcubeu sau un miracol incolor
Care să picteze ceva viu.
S-a spart cerul ca să-mi arate lumina la care nu pot ajunge din învelișul ăsta
Și soarele râde de dincolo de norii obligați să plângă pentru mine
E roșu de rușine și stă ascuns.
Dupa o altă iluminare dureroasă
Mă voi trezi brusc într-un răsărit fals
O lumină ce mai mult mă orbește decât să mă lase să-mi deschid ochii
Doar intunericul face asta, dar nu văd nimic
Și ciclul se repetă la nesfârșit cu mici variații... de culori.