Deschid monitorul,
intru pe canal,
te caut...iar nu esti.
Imi amintesc
cum dadeam click
pe numele tau
si eram impreuna,
conectati printr-un
fir invizibil,
mai puternic
decat un drog.
Ne bucuram,
ne-ntristam,
faceam planuri,
in fata unei
masinarii de plastic.
Fulgerul trecea
prin mine,
tremuram,
te doream,
erai asa departe...
Dragoste virtuala?
Nu... a fost
ceva palpabil.
Ne iubeam
ca doi nebuni,
si virtual
si in pat.
Imi plimbam mainile
pe trupul tau
si ne sarutam
la fel de real.
Virtuale au ramas
doar sperantele,
viitorul nostru
impreuna.
Ele raman virtuale...