Topit de un picur de ploaie,
sfâșiat de o aripă de ceară,
luminat de un ungher de noapte
el privea cum căldura
i se prelinge tăcută din suflet...

Știa ca va trăi,
și nu vroia să fie...
ar fi murit pe raza de tăcere
ce iși cerea tributul
și era prea mișel!
...Știa ca va sa moară
trăind in neființă...

A incercat sa fugă,nebun,
să se ascundă
să scape in firida din colțul unui nor
și a simtit că-e liber...
cum din păcat, se spune, că s-a nascut uitarea..
...el a uitat sa moară trăind o clipă-n zbor...