cu degetul spre avalanșă
obișnuiai să trăiești
descoperit
toți oamenii adunați înlăuntru
- pe cărarea abruptă cicatricea o poartă -
și moartea nu se arăta de două ori în aceeași zi
lipseau deasupra soarelui
cifra unu și-o liniuță tu
mai puteai schimba cursul lumii
rostogolind punctul
până la vârf
dintr-o formă în alt a
scris de mână între coperți din lemn de santal
alegeai lumina moartă
de după potop
cu ambele mâini și
picioarele înmuiate până la glezne
într-un tablou lung două
siluete goale
în atitudini voluptoase