neatinși de viscol îmi rămân pașii
acum când iarna își retrage
umbletul din ei


mă vor străbate unicornii uriașii
cu treceri fulguind în sânge
și scântei


neoțelită în ger bate inima ușoară
acum când iarna îi deșiră
cămașa de urzici


în carne de zăpezi o să mă doară
copilul răsfățat doar cu iubire
ce voi fi fost aici


neasemuită îmi e fruntea de argint
acum când iarna o stinge
cu vremelnic fulguit


mereu mă voi întoarce să colind
și tot ce vă doriți voi ninge
din iarna fără de sfârșit