aștern în semne caligrafice un dor inexprimabil în simboluri efemere
și fiecare unghie pe care-o rup e carne putrezită în tăcere

mi-e dor de inima luminii în care te-am văzut deși sunt orb
îmi este dor de apa care curge și deși curge nu pot să te sorb

în forma mea mi-e dor de lipsa formei tale în care ești fără să știu cum ești
îmi este dor de fulgere de aer prin care nevăzduhul îl slăvești

de mine dacă uit mai dor îmi e de tine atât de dor încât zărindu-te nu văd
îmi este dor să treci pe porumbei de aur eu cerșetor să te aștept la pod

mi-e dor de dorul dorurilor tale și aș iubi chiar și ce tu arunci
îmi este dor să mă săruți pe tâmple când printre vise obosite tu te culci

mi-e dor de tot și-mi este dor de toate și tu ești dor și mă sufoc de dor
îmi este dor să mă trezesc din moarte și lângă tine timpul să-l omor

mie mi-e dor dar inima luminii mi te-a ascuns și nu pot să te văd
și plâng pe malul apei care curge și deși curge nu pot să te sorb

mi-e dor dar forma ta e goală de forma mea și n-am să știu cum ești
de-aceea trec umil prin cele nevăzduhuri pe care cu tăcerea le slăvești

de tine când mi-e dor mă uit pe mine și de atâta dor nimic nu sunt
din pântec peste lume sunt o apă ce se va rupe mâine spre pământ

mi-e dor dar ce folos că dorul nu m-a dorit și-n mine-i prea mult dor
mi-e dor de dorul dorurilor tale și ca-ntr-o peșteră în tine să cobor

mi-e dor de tot și-mi este dor de toate și tu ești dor și mă sufoc de dor
îmi este dor să mă trezesc din moarte și lângă tine timpul să-l omor…