Se destrama tacerea in picuri de ceara
Ce-aduna spre alge marine trecutul
Si striga preludiul de apa-n reculul
Unui vis tandru de mere si ambra.

Fervoarea-i din vise si visele-s umbre
Ce-aduna-nspre pasii de salcii lumina
Si dulce se nasc, pe-aripi de fluture, anii
Si dulce dispar, in aburi de ceainic si flori.

E-n apostatul final doar secunda
Primelor ceruri ce-au evadat din stele
Si linistea irizarii de mare se pierde
Spre-albastrul nesigur al uitarii de sine.