lui Daniel Bratu


Când o suflare încă-ți mai rămâne,
Vezi Îngerul cu față ireală
Þinând în mână sabia brutală
Și fulgerul orbind coclite grâne.

Dar sărutarea lui mereu înșeală.
Făcută-i doar o clipă să amâne
Intrarea-n lumea cerului cu zâne
Și liniștea cu izul de cocleală.

Când ai trecut de marginile serii,
El e copil cu trup firav, ceresc
Sau o femeie ce se dă plăcerii.

Eu o alung sau, poate, o iubesc,
Dar mă mai tem de Îngerul Durerii,
Căci n-am știut ființa să-mi zidesc.