Nu știu cum voi sfârși noaptea asta
Frământările mele-s nebune
Mi-e teamă să închid și fereastra
Doar prin ea poți pătrunde la mine

Simțire mult prea des capilară
De ce mă atotprefaci în pribeag
Într-un punct rătăcit pe afară
Un Galilei sprijinit în toiag

Ce păcat ce păcat că se moare
Toiagul mișcă astre divine
Sacerdoții revin din uitare
Prin spații de mult rupte din mine