Ascultând o piesă de Vivaldi..
încerc să dau rânduire,
gândurilor răvășite de o tornadă...
ce zăbovise prematur înăuntru' meu.
ÃŽn draci...
mă răstesc la umbra, ce-mi hoinărise...
printr-o altă viață de om.
Cu mișcări retorice, trimit mâna dreaptă...
după o jumătate de corp,
ce tocmai plecase din mine spre un oarecare EL.
La un moment dat, mă trezesc...
ansamblându-mă bucată cu bucată,
ca într-un joc de puzzle, cu viața mea.
Și iar mă regăsesc întorcându-mă la clipa de început,
ca într-un continuu perpetuum-mobile...