Sunetul violet
al ultimului meu cantec
te-a atins
dincolo de tăcerea
pe care
o lăsasem
să se astearnă
la marginea iubirii noastre
din penultima iarnă...

Alb strălucitor
cantecul
fără de noi
se cantă
printre nenăscutele frunze
in crengile copacilor
la răscrucea ultimului dor...

Violet a rămas
si pustiul
in calea
gerului
pe obrazul
lacrimilor de cristal...