ziua
femeia îmbătrînea
înfășurîndu-se în ea însăși
precum carnea unei caise
parfumat amărui
ascunsă în îmbrățișarea cicatrizantă a soarelui
pe umeri îi răsăreau flori vitrege primăvara
făcea buchete mici
le vindea doar străinilor
dar nu își risipea sufletul decît în duminica floriilor
îl culegeau păsările de nisip ale orologiilor
seara îl aduceau înapoi
mirosind a bărbat
și a război
doar noaptea
era cea mai lungă logodnă