Te numesc “a mea” pe veci femeie,
Dar n-ai fost niciodată
Și-am fost destul de aspru pedepsit,
Cu gândul ăsta, inima, lăsându-mi delectată.

Și iată femeie crudă și rece,
Tu făptură ce n-ai iubit vreodată
Tu ești autoarea nefericirii mele fecioară,
Mormântul, abisul nenorocului meu.

Și totuși, te numesc “a mea” și mă numesc “al tău”
Ființă ce-ți plecai capul cu mândrie,
Deși acest gest cântărește acum pentru tine
Cât un blestem, un blestem pe vecie.

Oriunde te-ai ascunde rămân al tău,
De te-i duce la capătul lumii,
Curaj ai avut să inșeli o ființă,
Devenind totul pentru el, pentru mine.

Și astfel mi-ai creat plăcerea nemărginită
De a fi al tău, îți aparțin femeie,
Am fost, sunt și voi fi întru tot
Blestemul tău, frumoaso, pe vecie!